Versete din Biblie Despre Beginning of Earth

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.

Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.

‘Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!

Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei

Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.

Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.

În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul.

Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.

Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.

când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,

Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.

Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor”. Şi aşa a fost.

Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.”

Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii lui.

Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul şi prin pricepere a întărit El cerurile;

Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor.

Ale Tale sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.

Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.

Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

El era la început cu Dumnezeu.

Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.

Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului.

El a făcut pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.

Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”

Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, şi nu este altul!

Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.

am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,