Versete din Biblie Despre Brooks

El a plecat şi a făcut după Cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

El bea din pârâu în timpul mersului, de aceea Îşi înalţă capul.

Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi;

Şi scurgerile şuvoaielor, Care se întind înspre Ar şi se ating cu hotarul lui Moab.”

De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.

I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea.

De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului: „Vaheb în Sufa, Şivoaiele Arnonului

S-au strâns o mulţime de oameni şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?”

„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.

Livezile Nilului de la îmbucătura râului şi toate semănăturile din valea râului se vor usca, se vor preface în ţărână şi vor pieri.

Tot ţinutul plângea şi scotea ţipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi şi el pârâul Chedron şi tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie.

Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”

„Puneţi mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat acolo.

nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă.

acolo a sfărâmat El săgeţile, scutul, sabia şi armele de război.

Ascultă dar, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă, care stau înaintea ta – căci aceştia sunt nişte oameni care vor sluji ca semne. Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.

Mâine pogorâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei Ieruel.

David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pârâul Besor.

Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.

Locul acela l-au numit valea Eşcol (Strugure) din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.

afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.’

Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.

„Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif. „Spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”

Spini şi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele.

Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor Să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben Mari au fost sfaturile!

Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie, şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod.

Au ajuns până la valea Eşcol. Acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugure şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini. Au luat şi rodii şi smochine.

Arcul celor puternici s-a sfărâmat, Şi cei slabi sunt încinşi cu putere.

Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna.

Să ştii bine că, în ziua când vei ieşi şi vei trece pârâul Chedron, vei muri. Atunci, sângele tău va cădea asupra capului tău.”

Domnul a ridicat judecători ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau.

Ei locuiau în Galaad, în Basan, şi în cetăţile lor şi în toate împrejurimile Saronului, până la marginile lor.

Dar vei zice: ‘Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu’.

Ioel, cel dintâi, Şafam, al doilea, Iaenai şi Şafat, în Basan.

Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!

Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,