Versete din Biblie Despre Canaan

zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v-a căzut la sorţ.”

Şi a zis: „Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!”

zicând: „Îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la împărţeală.”

Ţie şi seminţei tale după tine îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”

Fiii lui Iuda s-au pogorât apoi ca să bată pe canaaniţi, care locuiau muntele, ţinutul de miazăzi şi câmpia.

El a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Şi Canaan să fie robul lui!

De asemenea, Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.

Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet. Iafet să locuiască în corturile lui Sem, Şi Canaan să fie robul lor!”

Împăratul Aradului, Canaanitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.

Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.”

Fiii lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta.

„Dă porunca aceasta copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră – ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:

Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.

Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului, dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan.”

Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham este tatăl lui Canaan.

Munţii aceştia sunt dincolo de Iordan, înapoia drumului care merge spre apus, în ţara canaaniţilor care locuiesc în câmpie, faţă în faţă cu Ghilgal, lângă stejarii More.

Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui, din Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui, aşa încât canaaniţii au izbutit să rămână în ţara aceasta.

Şi, după ce a nimicit şapte popoare în Ţara Canaanului, le-a dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetăţi de scăpare.

„Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.

Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-a izgonit.

În ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel.

Le-au vorbit la Silo, în ţara Canaanului, şi au zis: „Domnul a poruncit prin Moise ca să ni se dea cetăţi de locuit, cu împrejurimile lor pentru vitele noastre.”

Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara în stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, canaaniţii, şi i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place.

M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume în locurile pe care le locuiesc canaaniţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii.

Iosua i-a bătut de la Cades-Barnea până la Gaza, a bătut toată ţara Gosen până la Gabaon.

Efraim n-a izgonit pe canaaniţii care locuiau la Ghezer şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer.

Când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da,

Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne va ajunge, şi toţi canaaniţii care locuiesc în vale, cei ce sunt la Bet-Şean şi în satele lui şi cei ce sunt în valea lui Izreel au care de fier.”

Împăratul Aradului, un canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război.

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,

Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.

şi am zis: Vă voi scoate din suferinţa Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor, într-o ţară unde curge lapte şi miere».’

Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.

Domnul a auzit glasul lui Israel şi a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor, şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).

Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan.

Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.

Când au ajuns pe malurile Iordanului, care fac parte din ţara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile.

Şi de cealaltă parte a Iordanului, la răsăritul Ierihonului, a ales Beţerul, în pustie, în câmpie, în seminţia lui Ruben; Ramot în Galaad, în seminţia lui Gad, şi Golan în Basan, în seminţia lui Manase.

Ei n-au izgonit pe canaaniţii care locuiau în Ghezer, şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim până în ziua de azi, dar au fost puşi să plătească un bir.