Versete din Biblie Despre deep

O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!

El descoperă ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina.

Adâncul zice: ‘Nu este în mine’, şi marea zice: ‘Nu este la mine’.

Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

El ţine în mână adâncimile pământului şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.

La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile.

Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine!

Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.

În urmă, el lasă o cărare luminoasă, şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.

Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.

Un val cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!

Pun la cale nelegiuiri şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări.

Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării.

Cu mult mai departe decât era mai înainte şi ce adâncă! Cine o va putea găsi?

Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.

Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale!

Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.

Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?

Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadniţa şi îşi trimiteau pâraiele la toţi copacii de pe câmp.

Nu eşti Tu Acela care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, şi ai croit în adâncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?

Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat şi adâncurile s-au mişcat.

Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

El descoperă ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină umbra morţii.

A despicat stânci în pustie şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.

Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!

ca apele să se îngroaşe ca o piatră şi faţa adâncului să se întărească?

Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.

„Cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.”

Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

Tu îl acoperiseşi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.

Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?

M-am pogorât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!

Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă.

„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?

sau: ‘Cine se va pogorî în Adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)”

Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.