Versete din Biblie Despre Deflection

cei ce osândeau pe alţii la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetăţii şi năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat.

Şi David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.

Apoi aprinderea i se îndoieşte, întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!

Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea.

Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.

Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus eu? El nu-mi proroceşte nimic bun, nu-mi proroceşte decât rău.”

Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu proroceşte nimic bun despre mine, ci proroceşte numai rău?”

Ca vântul de la răsărit îi voi risipi înaintea vrăjmaşului, iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele şi nu Mă voi uita la ei!”

Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării.

Adu-le aminte de aceste lucruri şi roagă-i fierbinte înaintea lui Dumnezeu să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă.

Voi face din neprihănire o lege şi din dreptate o cumpănă, şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului şi apele vor îneca adăpostul minciunii.

Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!”

Cu măsură l-ai pedepsit în robie, luându-l cu suflarea năpraznică a vântului de răsărit.

Abner a zis iarăşi lui Asael: „Abate-te dinapoia mea. Pentru ce să te lovesc şi să te trântesc la pământ? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?”

Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.

Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele şi şi-au astupat urechile ca să n-audă.

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.

Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici”.

Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?

Căci oricine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat.”

De aceea legea este fără putere şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte.

Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mâinile lor nu pot să le împlinească.

Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la ameninţarea Lui.

Vântul de miazănoapte aduce ploaia şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită.

Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.

Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului.

Pe Mine Mă mânie ei oare? zice Domnul. Nu, pe ei înşişi, spre ruşinea lor?’

Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!

Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruie în înşelătorie şi nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu?

Solii s-au întors la Ahazia. Şi el le-a zis: „Pentru ce v-aţi întors?”

Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

Paşii lui cei puternici se vor strâmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.

Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit şi i-a zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?

şi pentru ei, Cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo”, ca, mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi.

Când li se înmuia inima, le zâmbeam, şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Atunci, Israel a pus nişte oameni la pândă în jurul cetăţii Ghibea.

I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.