Versete din Biblie Despre Doubt and Distrust

Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

Poate că vei zice în inima ta: ‘Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?’

Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.

Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.

Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: Aşteaptă-L!

Să nu credeţi că Vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.

Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta.

Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”

Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.

Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.

Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!

Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.

Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvântul Tău.

Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.

Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!

Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult;

Şi chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul –

Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om;

Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi şi mă încred în Domnul.

Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi.

Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.

Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.

Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?

Eu, cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură va purta osânda, oricine ar fi el.

Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

n-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.

Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.

Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?

Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.

Vedeniile lor sunt înşelătoare şi prorociile lor, mincinoase. Ei zic: «Aşa vorbeşte Domnul!», măcar că Domnul nu i-a trimis, şi fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvântul lor.

Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.

şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii le-au pierdut şi au căzut din credinţă.

Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui