Versete din Biblie Despre Dove

Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce şi faţa ta, plăcută.”

Părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stânci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!

Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!”

Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.

Vor alerga tremurând din Egipt ca o pasăre şi din ţara Asiriei ca o porumbiţă. Şi-i voi face să locuiască în casele lor, zice Domnul.

Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie.

dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele, de asemenea, o laudă. –

Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

A mai aşteptat alte şapte zile, şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.

Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!

A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului.

Cine sunt aceia care zboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor?

Fugarii lor, când scapă, stau pe munţi, ca nişte porumbei ai văilor, văitându-se toţi, fiecare de nelegiuirea lui.

Dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere-de-tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbel.

Apoi să aducă una din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea,

şorecarul, şoimul şi tot ce este din neamul lui;

Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia Şi-i poartă pe penele lui:

Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo şi rândunica, un cuib unde îşi pune puii… Ah, altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.

Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”

S-a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca nişte turturele şi se bat în piept.

Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s-a rupt, şi noi am scăpat.

Porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ.

Ci Efraim a ajuns ca o turturică proastă, fără pricepere; ei cheamă Egiptul şi aleargă în Asiria.

Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! –

barza, bâtlanul şi ce ţine de neamul lui, pupăza şi liliacul.

şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul pogorându-Se peste El ca un porumbel.

Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.

şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce ţine de neamul său;

barza, bâtlanul şi ce este din neamul lui, pupăza şi liliacul.

Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului…

Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte şi odihnindu-se în faţa lui plină.

Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: «Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’

Să ia şi două turturele sau doi pui de porumbel, după mijloacele lui, unul ca jertfă de ispăşire, celălalt ca ardere-de-tot.

Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului.

A ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceţi-vă şi strângeţi toate fiarele câmpului, şi aduceţi-le ca s-o mănânce!”

El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!