Versete din Biblie Despre Grave

Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

Este dus la groapă şi i se pune o strajă la mormânt.

Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i plâng.

Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormântului.

Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână.

Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se pogoară în Locuinţa morţilor!

Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.

Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat.

Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine şi cine Te va lăuda în Locuinţa morţilor?

Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.

Domnul omoară şi învie, El pogoară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.

Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.

şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.

Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.

Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele, care nu se văd, şi peste care oamenii umblă fără să ştie.”

Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.

Căci nu Locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte şi cei ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.

În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină, şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire;

tot ce este carne ar pieri deodată şi omul s-ar întoarce în ţărână.

Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?

Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului.

Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din Locuinţa morţilor, Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.

Mormintele lor sunt în adâncimile gropii şi mulţimea lui este împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, ei, care răspândeau groaza în ţara celor vii.

te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.

unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine, decât moartea!”

Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea şi, în curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea şi Locuinţa morţilor le este locaşul.

Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.”

Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.

„Eu sunt străin şi venetic printre voi; daţi-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.”

Îi voi răscumpăra din mâna Locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!

haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;

căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor, care muriseră, au înviat.

Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!