Versete din Biblie Despre Ground

M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.

Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”

Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două.

Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.

El ţine în mână adâncimile pământului şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.

Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.

Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.

Atunci, pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.

Şi acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat şi fără apă.

îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri.

Vei cădea pe faţa câmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.

Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

Şi acest: „S-a suit”, ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului?

Munţii lui Dumnezeu, Munţii Basanului, munţi cu multe piscuri, Munţii Basanului,

Atunci, Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ.

Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului.

Tot El preface pustiul în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape.

Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!

A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.

Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată.

M-am pogorât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!

cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!» Îţi făceai atunci spinarea ca un pământ şi ca o uliţă pentru trecători’.”

El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână.

Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

Viţa era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, să dea rod şi să se facă o viţă minunată.

De aceea voi preface Samaria într-un morman de pietre pe câmp, într-un loc de sădit vie; îi voi prăvăli pietrele în vale şi-i voi dezgoli temeliile.

Căci iată că Domnul iese din locuinţa Lui, Se pogoară şi umblă pe înălţimile pământului!

Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.

Nenorocirea nu răsare din ţărână, şi suferinţa nu încolţeşte din pământ.

Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci se deschid stăvilarele de sus şi se clatină temeliile pământului!

Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.

În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat, căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit, Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă, Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului Şi pe ei a aşezat El lumea.

„Intră în stânci şi ascunde-te în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!”

„Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.

Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc,