Versete din Biblie Despre Humanity

îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”

Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni!

Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul ca să-Ţi aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi?

Dacă nu s-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,

Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preţ are el?

Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile.

Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace.

Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om, căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.

„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”

Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu’.”

Mândria omului va fi smerită şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.

Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.

N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.

Omul va trebui să-şi plece privirea semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea.

Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,

pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.

Apropiaţi-vă, neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte! S-asculte pământul, el şi ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei!

Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune.

Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.

„Oamenilor, către voi strig şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.

Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului, nici pentru vite. Cei ce intrau şi ieşeau n-aveau nici ei pace din pricina vrăjmaşului, şi Eu dezbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.

Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui’…

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi.

Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.

cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

‘De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor!

Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.

Care nu caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui?

Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu,” şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

„Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ‘Faceţi cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.