Versete din Biblie Despre Introspection

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!

Pun la cale nelegiuiri şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui.

M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile cu gând să înţeleg, să adâncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

Să fie înfruntaţi îngâmfaţii care mă asupresc fără temei! Căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale.

Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.

n-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.

Dacă zici: „Ah! n-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?

Câte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de Lege şi păcatele mele.

Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.

În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu,

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează.

M-am uitat bine şi cu luare-aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.

Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?

Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic:

Vai de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic: „Cine ne vede şi cine ne ştie?”

Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.

În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?

Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.

Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace.

nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?

Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul.

Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte şi inima mea are gânduri pline de judecată.

Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat.

Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?

Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?

Domnul cunoaşte gândurile omului: ştie că sunt deşarte.

Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.

Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!”