Versete din Biblie Despre Laboring

şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!”

Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.

„Înainte ca să simtă dureri, a născut şi, înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu.

ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm;

Iată la ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.

Apoi au plecat din Betel şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea

Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte ca să nu fim sarcină niciunuia din voi şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.

Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate” şi „Vrednic este lucrătorul de plata lui”.

El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.

Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare?

Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni.

Cum se zvârcoleşte o femeie însărcinată gata să nască şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi departe de Faţa Ta, Doamne!

Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul şi copiii lor vor fi împreună cu ei.

N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.

Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci.”

De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.

Cine munceşte pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.

Cel neprihănit îşi întrebuinţează câştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat.

şi ziceau: ‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei’.

Dar omul iese la lucrul său şi la munca lui până seara.

Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?

Pentru ce am ieşit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi!

Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.

Fiţi şi voi supuşi unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se osteneşte.

Şi Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea’. Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.

Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.

I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.

Suferă, fiica Sionului, şi gemi ca o femeie la naştere! Căci acum vei ieşi din cetate şi vei locui în câmp şi te vei duce până la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmaşilor tăi.

căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!

voi dar întăriţi-vă şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.”

Dumnezeu a făcut bine moaşelor şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.

Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.

Tu, care locuieşti pe Liban acum, care îţi ai cuibul în cedri, cum vei geme când te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în munci!

La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naşte.’