Versete din Biblie Despre Life Reflection

M-am uitat bine şi cu luare-aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare.

şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre

Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.

Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa.

Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte, dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,

Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.

Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?

Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.

Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor.

Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.

Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!

Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.”

Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!

Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.

Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.

Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.

Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.

În ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.

Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului.

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile cu gând să înţeleg, să adâncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.