Versete din Biblie Despre Moral Failure

Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi.

Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.

Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.

El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său, şi nu s-a smerit înaintea prorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului.

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –;

Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.

Atunci, el cântă înaintea oamenilor şi zice: ‘Am păcătuit, am călcat dreptatea şi n-am fost pedepsit după faptele mele;

Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?”

Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nicio neprihănire.

căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,

Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.

El s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său înaintea lui şi inima lui n-a fost întreagă a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.

El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat pe calea lui Ieroboam, săvârşind păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.

Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta.

Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.

Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea m-a amăgit, şi, prin însăşi porunca aceasta, m-a lovit cu moartea.

El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul.

Ea n-ascultă de niciun glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.

Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.

Mă tem ca, la venirea mea la voi, să nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi şi să trebuiască să plâng pe mulţi din cei ce au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile pe care le-au făcut.

El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.

El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.

după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.

Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.

tăgăduind că a găsit un lucru pierdut, sau făcând un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte,

El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat pe calea tatălui său, săvârşind păcatele în care târâse tatăl său pe Israel.

Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.

Vor fi daţi de ruşine, căci săvârşesc astfel de urâciuni; nu roşesc şi nu ştiu de ruşine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul.

Sunt daţi de ruşine, căci săvârşesc urâciuni, şi totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi’, zice Domnul.

Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

Fiecare jură strâmb şi minte, ucide, fură şi preacurveşte, năpăstuieşte şi face omoruri după omoruri.

căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit.

Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

Însă, dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat, de aceea va muri în ele.

Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune şi porunci prin care nu puteau să trăiască.

Totuşi Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, şi nu s-a abătut de la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.

Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale.