Versete din Biblie Despre Moriah

Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.

De aceea geme Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului, adânc mâhniţi;

Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul.

De aceea gem pentru Moab şi mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.

Cuvântul Domnului, spus lui Mica, din Moreşet, pe vremea lui Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, prorocie asupra Samariei şi Ierusalimului.

Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l ştia apărat de ostaşi viteji.

Asupra Moabului. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine, este luat; cetăţuia este acoperită de ruşine şi zdrobită!

Căci într-un plâns necurmat suie suişul Luhitului şi se aud strigăte de durere la pogorâşul Horonaimului din pricina nimicirii!

la Ieşua, la Molada, la Bet-Palet,

Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise şi a plâns pe bărbatul ei.

După porunca Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el: Timnat-Serah, în muntele lui Efraim. El a zidit cetatea din nou şi şi-a aşezat locuinţa acolo.

Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”

„Mica din Moreşet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre şi muntele Casei Domnului, o înălţime acoperită cu păduri».’

Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Ieşimot,

la Betuel, la Horma, la Ţiclag,

Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor care mai erau pe câmp au venit la Ghedalia, la Miţpa,

Şi am rămas astfel în vale, în dreptul Bet-Peorului.

Iuda a pornit cu fratele său Simeon şi au bătut pe canaaniţii care locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvârşire şi au numit-o Horma (Nimicire).

Cheriiotul este luat, cetăţuile sunt cucerite şi, în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.

şi că mi-am cumpărat, de asemenea, de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moştenirea lui şi pentru ca numele mortului să nu fie şters dintre fraţii lui şi din poarta locului lui. Voi sunteţi martori azi despre aceasta!”

Au trecut de acolo în muntele lui Efraim şi au ajuns până la casa lui Mica.

peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,

Se îndrepta spre miazănoapte la En-Şemeş, apoi la Ghelilot, care este în faţa suişului Adumim, şi se pogora pe la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben.

Duceţi-vă dar la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut din pricina răutăţii poporului Meu Israel!

Îţi voi aduce un nou stăpân, locuitoare din Mareşa; slava lui Israel va merge la Adulam.

Căci mâna Domnului se odihneşte pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar.

Moabul este pustiit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este înjunghiată, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oştirilor.

Şi scurgerile şuvoaielor, Care se întind înspre Ar şi se ating cu hotarul lui Moab.”

Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sunt luaţi prinşi de război şi fiicele tale, prinse de război.

Ea a zămislit din nou şi a născut o fată. Şi Domnul a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea fără îndurare); căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, n-o voi mai ierta!

Iată-le numele: Fiul lui Hur, în muntele lui Efraim.

Au pornit din Hor-Ghidgad şi au tăbărât la Iotbata.

de aceea deschid ţinutul Moabului dinspre cetăţi, dinspre cetăţile lui de la hotare, care sunt podoaba ţării, şi anume: Bet-Ieşimotul, Baal-Meonul şi Chiriataim,

Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului.

Chiriataim, Sibma, Ţeret-Haşahar, pe muntele văii,

Domnul a auzit glasul lui Israel şi a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor, şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).

Au pornit din Tarah şi au tăbărât la Mitca.

atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului»’.”

Şi, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi, şi va intra în locaşul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” –

Boaz a zis: „În ziua în care vei cumpăra ţarina din mâna Naomei, o vei cumpăra în acelaşi timp şi de la Rut, Moabita, nevasta celui mort, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui.”