Versete din Biblie Despre Moving Thing

Unde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul, şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era în roţi.

Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.”

Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile pe lângă ele şi, când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau şi roţile.

Făpturile vii însă, când alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul.

Când se opreau ei, se opreau şi ele şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.

„Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.”

Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul roţilor de lângă ele şi dârdâitul unui mare cutremur de pământ.

Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca târâtoarei, care n-are stăpân?

Cei roşii au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-vă de cutreieraţi pământul!” Şi au cutreierat pământul.

Vântul de răsărit îl ia şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.

Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei şi când îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei.

Îşi îndoaie coada tare ca un cedru şi vinele coapselor lui sunt întreţesute.

Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.

Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.

Fiecare mergea drept înainte, şi anume, încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se întorceau în nicio parte.

Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”

El mută deodată munţii şi-i răstoarnă în mânia Sa.

Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem lângă râul Chebar.

Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitorii lor.

Este semănat trup firesc şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi şi toate dealurile se clatină!

Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.

lăcustele, care n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;

Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor şi nu se întorceau deloc în mersul lor.

Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi şi nu vorbesc; sunt duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.’ ”

Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie.

El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,

Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ.

Peştii mării şi păsările cerului vor tremura de Mine, şi fiarele câmpului, şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, şi toţi oamenii care sunt pe faţa pământului; munţii se vor răsturna, pereţii stâncilor se vor prăbuşi şi toate zidurile vor cădea la pământ.

Un duh a trecut pe lângă mine… Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…

Uită-te la hipopotamul căruia i-am dat viaţă, ca şi ţie! El mănâncă iarbă ca boul.

El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi”.

Pe toate celelalte târâtoare care zboară şi care au patru picioare să le priviţi ca o urâciune.

Iată, El trece pe lângă mine şi nu-L văd, se duce şi nu-L zăresc.

Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri.

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”