Versete din Biblie Despre Resentment

Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

Îmi voi potoli mânia împotriva ta şi nu voi mai fi gelos pe tine; Mă voi linişti, nu voi mai fi supărat.

Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfârşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta.

Furia este fără milă şi mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei?

Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.

Căci gelozia înfurie pe un bărbat şi n-are milă în ziua răzbunării;

L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.

Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.

Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează

şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.

Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură.

Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.

Căci râvna Casei Tale mă mănâncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

Atunci, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Lui.

Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui.

Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?

Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.

Nu te mânia din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi!

Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare şi va arde mânia Ta ca focul?

căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.”

Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţe?

Din pricina păcatului lăcomiei lui M-am mâniat şi l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.

Împăratul David a aflat toate aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare.

Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine”.

Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraţilor.

totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră.

Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;

Şi totuşi Tu l-ai îndepărtat şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;

gura le este plină de blestem şi de amărăciune;

Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.

Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;

Varsă-Ţi mânia peste ei şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră