Versete din Biblie Despre Resource Management

Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?

„Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre.

Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine.

Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.

Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile grabnice şi să nu stea neroditori.

Unul care dă cu mâna largă ajunge mai bogat; şi altul care economiseşte prea mult nu face decât să sărăcească.

Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’, sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’.

după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă”.

Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.

Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,

Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău,

Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera.

Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi’.

Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!

Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.

Luaţi-i dar talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.

„Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu, ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.

Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca.

Căci celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

Porunceşte şi aceste lucruri, ca să fie fără vină.

însămânţează ogoare, sădesc vii şi le culeg roadele.

Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele.

Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.

Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.

Când vei secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău şi să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor.

Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?

Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui; acesta este un dar de la Dumnezeu.

În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.

Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.

Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:

Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”.

din prada luată la război pentru întreţinerea Casei Domnului.

Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.”

Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.

aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească.