Versete din Biblie Despre Somber

Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră, în întristare:

Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.

Voi strânge pe cei întristaţi care sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieşiţi din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara.

Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,

Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?

Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

fie că se va uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră şi se va vedea izgonit în întuneric beznă.

S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!

Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.

El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”

„Iuda jeleşte, cetăţile lui sunt pustiite, triste, posomorâte şi strigătele Ierusalimului se înalţă.

Omul lui Dumnezeu şi-a pironit privirea asupra lui Hazael şi s-a uitat ţintă la el multă veme, apoi a plâns.

Vă voi preface sărbătorile în jale şi toate cântările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într-o jale ca pentru un singur fiu şi sfârşitul ei va fi ca o zi amară.

căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat’.

Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Mă aşază în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sunt mâhnite şi el însuşi este plin de amărăciune.

Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”.

Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.

De aceea, acoperiţi-vă cu saci, plângeţi şi gemeţi, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.

Căci sunt aproape să cad şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.

Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă şi mă usuc ca iarba.

‘Tu zici: «Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!»’

Îmbrac cerurile cu negura de jale şi le învelesc cu un sac.”

Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristareav-a umplut inima.

Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!

Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,

Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.

Sunt gârbovit; peste măsură de istovit. Toată ziua umblu plin de întristare.

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet,

Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;

Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea!

Şi tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiţi şi cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor!»’

Am hotărât dar în mine să nu mă întorc la voi cu întristare.

Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.