Versete din Biblie Despre strakes

A făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a poleit cu aramă.

Să vâri drugii în verigi, şi drugii să fie de amândouă părţile altarului când îl vor purta.

A făcut nişte drugi de lemn de salcâm şi i-a poleit cu aur.

A făcut nişte drugi din lemn de salcâm şi i-a poleit cu aur.

A turnat apoi patru verigi, pe care le-a pus în cele patru colţuri ale grătarului de aramă, ca să vâre drugii în ele.

Să faci nişte drugi de lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur.

Să vâri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului;

A făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei.

Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.

A vârât drugii în verigile de pe laturile altarului ca să-l ducă. L-a făcut din scânduri, gol pe dinăuntru.

Drugii să-i faci din lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur.

La fiecare lovitură de nuia hotărâtă pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele şi harpele Domnul va lupta împotriva lui cu mâna ridicată.

Să faci apoi nişte drugi pentru altar, drugi de lemn de salcâm, şi să-i acoperi cu aramă.

Drugii să-i faci din lemn de salcâm şi să-i acoperi cu aur, şi ei vor sluji la ducerea mesei.

drugii vor rămâne în verigile chivotului şi nu vor fi scoşi din ele.

Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?

Se dăduse drugilor o aşa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul Sfânt dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi.

Verigile să fie lângă pervaz, şi în ele se vor vârî drugii, ca să ducă masa.

Sub cunună a făcut două verigi de aur, pe care le-a pus în cele două unghiuri din cele două laturi, ca să se vâre în ele drugii care slujeau la ducerea lui.

Roţile erau făcute ca ale unui car. Osiile, obezile, spiţele şi butucii lor erau toate turnate.

Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi.

După ce au ridicat-o, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt.

Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor.

Bociţi-l, toţi cei ce-l înconjuraţi, toţi care-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: ‘Cum a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreţ!’

El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.

Paşii lui cei puternici se vor strâmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.

acolo a sfărâmat El săgeţile, scutul, sabia şi armele de război.

A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o reţea, pe care a pus-o sub pervazul altarului, începând de jos, aşa că venea până la jumătatea altarului.

Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.

croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri, ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.

Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.

Fiecare mergea drept înainte, şi anume, încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se întorceau în nicio parte.

Pentru el, fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

capcana în care se prinde este ascunsă în pământ şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit şi, când vei alerga, nu te vei poticni.

Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se opreau şi roţile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era în roţi.

Arcul celor puternici s-a sfărâmat, Şi cei slabi sunt încinşi cu putere.