Versete din Biblie Despre Suffering in Childbirth

Cum se zvârcoleşte o femeie însărcinată gata să nască şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi departe de Faţa Ta, Doamne!

şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!”

„Înainte ca să simtă dureri, a născut şi, înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu.

I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.

Pentru ce am ieşit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naşte.’

Copiii se băteau în pântecele ei, şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul.

Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie, împotriva norodului acestuia.

Îl vor apuca durerile naşterii; este un copil neînţelept, căci nu poate să nască la vremea sorocită!

De aceea mi s-a umplut inima de nelinişte, m-apucă durerile, ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd.

Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni.

Potrivnica ei o înţepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.

Suferă, fiica Sionului, şi gemi ca o femeie la naştere! Căci acum vei ieşi din cetate şi vei locui în câmp şi te vei duce până la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmaşilor tăi.

Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.

Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, şi totuşi mamele n-au putere să nască.

Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii; se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roşii ca focul.

Am zămislit, am simţit dureri şi, când să naştem, am născut vânt: ţara nu este mântuită şi locuitorii ei nu sunt născuţi.

Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, şi nu este putere pentru naştere.

Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde mâinile zicând: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!»’

El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.

Cea care născuse şapte fii tânjeşte, îşi dă sufletul; soarele ei apune când este încă ziuă: este roşie, acoperită de ruşine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă sabiei înaintea vrăjmaşilor lor”, zice Domnul.

Apoi au plecat din Betel şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea

Noră-sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată şi sta să nască. Când a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s-a încovoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii.

Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc şi îl apucă groaza, ca durerea pe o femeie care naşte…

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.

Să nu fie Maria ca un copil născut mort, a cărui carne este pe jumătate putredă când iese din pântecele mamei lui!”

Ce vei zice când va pune mai-mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naştere?

Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Aş putea să deschid pântecele mamei şi să nu o las să nască? zice Domnul. Eu, care fac să nască, aş putea să împiedic oare naşterea?” zice Dumnezeul tău.

Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te-a născut.

Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

Tu, care locuieşti pe Liban acum, care îţi ai cuibul în cedri, cum vei geme când te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în munci!

Dumnezeu a făcut bine moaşelor şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.

Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara!”

Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.

Dă-le, Doamne!… Ce să le dai?… Dă-le un pântece care să nască înainte de vreme şi ţâţe seci! –

S-au împlinit zilele când avea să nască şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni.

„Pentru ce strigi tu însă acum aşa de tare? N-ai împărat? Nu mai ai sfetnic de te apucă durerea ca pe o femeie la naştere?