Versete din Biblie Despre Sustenance

„Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre.

Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.

Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.

Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia aici, într-un loc pustiu?”

Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’, sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.”

Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.

şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

Isus i-a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.”

de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite şi vei mânca şi te vei sătura.

Tu faci să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.

N-avem dreptul să mâncăm şi să bem?

Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pâine şi vin pentru mine, pentru roaba ta şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima.

Căci ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu.

De aceea, vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră şi nu vi se va pierde niciun păr din cap.”

Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, şi astfel nu vei pieri tu, casa ta şi tot ce este al tău».’

Îi voi binecuvânta din belşug hrana, voi sătura cu pâine pe săracii lui.

Pâinea pe care ţi-o dădusem, floarea făinii, untdelemnul şi mierea cu care te hrăneam, le-ai adus înaintea lor, ca nişte tămâie cu un miros plăcut. Iată ce s-a întâmplat, zice Domnul, Dumnezeu!

laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.

Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înţelepţi; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.

dar şi faptul că un om mănâncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.

căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa”.

Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.

Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”

De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

Voi sătura de grăsime sufletul preoţilor şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.”

Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer, Şi grăsimea pământului, Grâu şi vin din belşug!

Iată că El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?”

Îngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon şi a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui, şi nu lăsau să fie vreo lipsă.

Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura orice suflet lihnit de foame’.”

Prin aceste mijloace, El judecă popoarele şi dă belşug de hrană.

El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururea aminte de legământul Lui.

Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului’.”

Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi, căci în veac ţine îndurarea Lui!