Versete din Biblie Despre thicket

Căci răutatea arde ca un foc, care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.

De aceea, iată, îi voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca să nu-şi mai afle cărările.

Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânşi de aproape, şi s-au ascuns în peşteri, în tufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă.

Spini şi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele.

Şi spinul a răspuns copacilor: ‘Dacă în adevăr vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin şi să mistuie cedrii Libanului.’

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.

Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.

În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:

dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.”

Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită.

Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

„Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele-de-vie mai mult decât cele ce sunt printre copacii din pădure?

Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: ‘Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!’ Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat în picioare spinul.

Ai făcut loc înaintea ei, şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: ‘Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!’ Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat spinul în picioare.

Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.

Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulţi decât lăcustele şi nu-i poţi număra!

Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa şi fiţi ca un nevoiaş desţărat în pustie!

ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate imaşurile.

îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri.

Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.”

Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:

Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.

Munţii erau acoperiţi de umbra ei şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

Toate cetăţuile tale sunt nişte smochini cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce.

Atunci, toţi copacii au zis spinului: ‘Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi!’

Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar…

Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.

Când m-a adus înapoi, iată că pe malul râului era o mulţime de copaci pe amândouă părţile.

Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.

vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini.

Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe faţa pământului.

Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.”

Dar măslinul le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’

Numai copacii pe care-i vei şti că nu sunt pomi buni de mâncat, vei putea să-i strici şi să-i tai şi vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetăţii care este în război cu tine, până va cădea.

Lăstarul acesta a crescut şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea înalt; viţele îi erau îndreptate spre vultur şi rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari şi a făcut mlădiţe.

Dă jos cu fierul crângul pădurii şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic.