Versete din Biblie Despre Tragedy

Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră, în întristare:

Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise şi a plâns pe bărbatul ei.

Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el după îndurarea Lui cea mare,

Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale şi braţele orfanilor le frângeai.

Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul a ridicat glasul şi a plâns.

Nu plângeţi pe cel mort şi nu vă bociţi pentru el, ci plângeţi mai degrabă pe cel ce se duce, care nu se va mai întoarce şi nu-şi va mai vedea ţara de naştere!”

Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan

Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat: ‘Dar cine te va plânge?’ – pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. – ‘Cum să te mângâi eu?’

Atunci, David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge.

Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?”

m-a zdrobit din toate părţile şi pier, mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

„Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.

Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?

Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,

Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă şi să judece!”

Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă. Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!”

Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.

De aceea, nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată şi fără leac.

Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.

i-ai scurtat zilele tinereţii şi l-ai acoperit de ruşine.

„Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii!

când vă va apuca groaza ca o furtună şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când vor da peste voi necazul şi strâmtorarea.

Se vesteşte dărâmare peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată şi corturile, într-o clipă!

Copiii şi bătrânii stau culcaţi pe pământ în uliţe; fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie; i-ai ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.

Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini.

O, voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!

Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul şi înalţă pe altul.

N-aveai nici mâinile legate, Nici picioarele puse în lanţuri Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!” Şi tot poporul a plâns şi mai mult după Abner.

Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept.

De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.

‘Tu zici: «Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!»’

Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.

De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.

Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte leviatanul