Versete din Biblie Despre Unnamed Brethren

L-am trimis împreună cu Onisim, fratele credincios şi preaiubit, care este dintr-ai voştri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici.

Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, care sunt în Iudeea.

Voi să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.

Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.

Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi”,

În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului.

Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,

Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului.

În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis:

Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!

Bacbuchia şi Uni, care îşi împlineau slujbele lângă fraţii lor.

Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem, căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,

Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.’

Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.

Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.

Au fost dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără copii.

din fiii lui Uziel: pe căpetenia Aminadab şi pe fraţii săi – o sută doisprezece.

Spuneţi sănătate lui Andronic şi lui Iunia, rudele mele şi tovarăşii mei de temniţă, care sunt cu vază între apostoli. Ei au venit la Hristos mai înainte de mine chiar.

Am trimis cu el şi pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate bisericile.

noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.

căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’.

Fraţii lor, după casele părinţilor lor: Micael, Meşulam, Şeba, Iorai, Iaecan, Zia şi Eber, şapte.

Apostolii şi fraţii, care erau în Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.

şi fraţii lor, Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,

şi Isus, zis Iust: ei sunt din numărul celor tăiaţi împrejur, şi singurii care au lucrat împreună cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu, oameni care mi-au fost de mângâiere.

În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.

apoi, împreună cu ei, pe fraţii lor de a doua mână: pe Zaharia, Ben, Iaaziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Benaia, Maaseia, Matitia, Elifele şi Micneia şi Obed-Edom şi Ieiel, uşieri.

Iată pe cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adon şi din Imer şi care n-au putut să-şi arate casa părintească şi neamul ca dovadă că erau din Israel.

N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.

Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.

Dar n-am văzut pe niciun alt apostol, decât pe Iacov, fratele Domnului.

Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne şi nouă deci o moştenire între fraţii tatălui nostru.”

Iată cei ce s-au dus la David la Ţiclag pe când se ţinea el departe de faţa lui Saul, fiul lui Chis. Ei făceau parte din vitejii care i-au dat ajutor în timpul războiului.

Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan, şi, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.”

Erau dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş.

Fraţii lor, după toate familiile lui Isahar, oameni viteji erau de toţi optzeci şi şapte de mii, scrişi în spiţele de neam.

şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei: