Versete din Biblie Despre Vail

Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.

din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre pustie.

Când a încetat să le vorbească, şi-a pus o maramă pe faţă.

A făcut perdeaua albastră, purpurie şi cărămizie şi de in subţire şi a lucrat heruvimi pe ea.

Să pui în el chivotul mărturiei şi, înaintea chivotului, să atârni perdeaua dinăuntru.

Iosua s-a suit din Ghilgal, el şi toţi oamenii de război cu el, şi toţi cei viteji.

Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos.

În toate viile va fi bocet când voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul.

Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi, ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.

Atunci, ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu-i fusese dată de nevastă.

Şi am rămas astfel în vale, în dreptul Bet-Peorului.

Isaac a plecat de acolo şi a tăbărât în valea Gherar, unde s-a aşezat cu locuinţa.

Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l ştia apărat de ostaşi viteji.

Sub El se topesc munţii, văile crapă ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin râpe.

Când intra Moise înaintea Domnului ca să-I vorbească, îşi scotea marama până ce ieşea; iar când ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise.

Perdeaua dinăuntru au făcut-o din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi din in subţire răsucit; au lucrat-o cu măiestrie şi au făcut heruvimi pe ea.

Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.

suindu-se pe munţi şi pogorându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.

După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului.

Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi când n-ar fi fost uns cu untdelemn.

Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.”

Domnul S-a pogorât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului.

Să atârni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vâri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărţirea între Locul Sfânt şi Locul Prea Sfânt.

şi cuprindea toată câmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, până la marea câmpiei, sub poalele muntelui Pisga.

Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim,

Străbateţi Sionul şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile,

Îngerul Domnului S-a aşezat într-o cărare dintre vii şi de fiecare parte a cărării era câte un zid.

Ei au plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara.

Dar ei au rămas greoi la minte, căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.

El a zis: „Domnul a venit din Sinai Şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran Şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Având în dreapta Lui focul legii.

M-a dus acolo, în nişte vedenii dumnezeieşti, şi m-a aşezat pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită.

Pe viaţa Mea, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oştirilor, ca Taborul printre munţi, cum înaintează Carmelul în mare, aşa va veni.

Balac a auzit că vine Balaam şi i-a ieşit înainte până la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat.

Gaal a zărit poporul şi a zis lui Zebul: „Iată un popor care se pogoară din vârful munţilor.” Zebul i-a răspuns: „Este umbra munţilor pe care-i iei drept oameni.”

Saul a mers până la cetatea lui Amalec şi a pus nişte oameni la pândă în vale.

şi nu facem ca Moise care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.

Ţinutul lor se întindea de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, până la muntele Sionului care este Hermonul

Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite.

„Scoală-te şi pogoară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria; iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a pogorât s-o ia în stăpânire.

împotriva tuturor munţilor înalţi şi împotriva tuturor dealurilor falnice;