Versete din Biblie Despre Abraham's servant

Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea

Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.

Abimelec a luat oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevastă-sa.

Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului.

Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”

zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu.”

Căci Şi-a adus aminte de Cuvântul Lui cel sfânt şi de robul Său Avraam.

Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu,

Pe Avram l-a primit bine din pricina ei şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.

Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob.

Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu şi vin din belşug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?”

Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.

Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam.

Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan.

„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.

Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”, şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.

Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila robii lui Abimelec.

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru.

În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.

Din dragoste pentru robul Meu Iacov şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, înainte ca tu să Mă cunoşti.

Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine. Te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa din pricina robului Meu Avraam.”

Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale; fă Sarei tot ce-ţi cere, căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă care va purta cu adevărat numele tău.

Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.

În aceeaşi zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fântâna pe care o săpau şi i-au zis: „Am dat de apă!”

Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”

Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât praf şi cenuşă.

Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării.

Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el.

Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”…

Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora-mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara.

Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi unul din femeia slobodă.

Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara filistenilor.

Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.

Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş, şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său.

Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec, şi au făcut legământ amândoi.

„Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.

tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: ‘Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!

Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale şi a vorbit astfel fiilor lui Het: