Versete din Biblie Despre Aging

până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc.

Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!

Atunci, Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”

Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani, şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.

Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!”

Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţea căruntă, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!

Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare.

Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.

De la vârsta de cincizeci de ani încolo, să iasă din slujbă şi să nu mai slujească.

Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.

Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.

Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.

Mi-a prăpădit carnea şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.

Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină;

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

„Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.”

Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.

Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.

le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.”

Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii.

Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.”

Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

Prin faptul că zice: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.

Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osândi? Într-adevăr, se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină: molia îi va mânca.

Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.”

Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

Atunci, Iosua o chemat pe tot Israelul, pe bătrânii lui, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oastei. Şi le-a zis: „Eu sunt bătrân, înaintat în vârstă.

M-ai apucat ca pe un vinovat – dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?

Zilele Tale sunt ca zilele omului şi anii Tăi ca anii lui,

Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. Domnul i-a zis atunci: „Tu ai îmbătrânit, ai înaintat în vârstă, şi ţara care-ţi mai rămâne de supus este foarte mare.

Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.

Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi.

Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu-i slăbise şi puterea nu-i trecuse.

Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă.

Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.