Versete din Biblie Despre Bowels

De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab ca o harpă şi inima pentru Chir-Hares.

Iar pe tine, te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, care se va îngreuia din zi în zi, până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii’.”

Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!

Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi inima în Hristos!

Ţi-l trimit înapoi pe el, inima mea.

Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului, şi mi-a fost milă de el atunci.

După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac.

În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.

Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.

Le-au strâns grămezi, şi ţara s-a împuţit.

Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.

Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna?

Dar pielea viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui,

El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

Toate mesele sunt pline de vărsături murdare şi nu mai este niciun loc curat.

Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.

De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, şi voi mătura casa lui Ieroboam cum se mătură murdăriile, până va pieri.

dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.

Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.

Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.

Hrana s-o mănânci ca turte de orz, pe care le vei coace în faţa lor cu balegă de om.”

Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă.

El mi-a răspuns: „Ei bine, iată că îţi dau balegă de bou, în loc de balegă omenească, şi-ţi vei face pâinea pe ea.”

şi apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!» Şi femeia să zică: «Amin! Amin!»

Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.

Dar ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”.

De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.

Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la şezut, cu râie şi cu pecingine, de care nu vei putea să te vindeci.

Între uneltele tale să ai o lopată cu care să sapi şi să-ţi acoperi murdăriile ieşite din tine, când vei ieşi afară.

Dacă nu-şi spală hainele şi nu-şi scaldă trupul, îşi va purta fărădelegea lui’.”

Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Rabşache a răspuns: „Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis el să le spun oamenilor acestora, care şed pe zid ca să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul împreună cu voi?”

Orice pat în care se va culca va fi necurat şi orice lucru pe care va şedea va fi necurat.

Şi atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţe.

Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.

A spălat măruntaiele şi picioarele şi le-a ars pe altar, deasupra arderii-de-tot.

Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,