Versete din Biblie Despre Rump

Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!

Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri şi sub limbă are răutate şi fărădelege.

mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,

va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: ‘Unde este?’

Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.

Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.

Ci va fi înmormântat ca un măgar, va fi târât şi aruncat afară din porţile Ierusalimului!

De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, şi voi mătura casa lui Ieroboam cum se mătură murdăriile, până va pieri.

Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână.

cu cât mai puţin omul, care nu este decât un vierme, fiul omului, care nu este decât un viermişor!”

Măgăriţa a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?” Şi el a răspuns: „Nu.”

dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac.

Le-au strâns grămezi, şi ţara s-a împuţit.

Israel s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior; Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui,

El zămisleşte răul şi naşte răul; în sânul lui coace roade care-l înşală.”

De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab ca o harpă şi inima pentru Chir-Hares.

Şi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni”.

Tăbărau în faţa lui, nimiceau roadele ţării până spre Gaza şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari.

Căci mâna Domnului se odihneşte pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar.

şi hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe faţa ogoarelor, în ogorul din Izreel, aşa încât nu se va mai putea zice: «Aceasta este Izabela!»’ ”

Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:

În Samaria a fost o mare foamete şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel, cinci sicli de argint.

Aceeaşi urgie va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii şi toate vitele care vor fi în taberele acelea.

Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se dezlipeşte de el; rugina nu se va lua de pe el decât prin foc,

Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”

Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.

Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”.

Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe până le-aţi izgonit,

Iată, vă voi nimici sămânţa şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe care le jertfiţi, şi veţi fi luaţi împreună cu ele.

şi a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară.

Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.

un rob care a început să împărăţească, un nebun care are pâine din belşug,

Le vor întinde în faţa Soarelui, în faţa Lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi pe pământ.

Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.

şi el a plecat. A găsit trupul întins în drum şi măgarul şi leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul şi nu sfâşiase pe măgar.

Toţi trecătorii îl jefuiesc şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

Ea s-a aprins după nişte necuraţi, a căror carne era ca a măgarilor şi a căror apropiere era ca a armăsarilor.

Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi