Versete din Biblie Despre Common People

Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.

A răsturnat pe cei puternici, de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.

Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat’.

Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.

Şi astfel, cei mici vor fi doborâţi, cei mari vor fi smeriţi şi privirile trufaşe vor fi plecate.

Care nu caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui?

Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost

Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?” Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

„Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.

Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne până la cel ce-ţi scoate apă.

De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.

Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor?

Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni!

Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi!

Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?”

Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,

Se ajută unul pe altul şi fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’

Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El.

Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit şi i-a zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?

‘Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.’

Când are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.

Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.

Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume şi lumea îi ascultă.

Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?

Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.

Bogatul şi săracul se întâlnesc: Domnul i-a făcut şi pe unul, şi pe altul.

A dus în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toţi teslarii şi fierarii; n-a mai rămas decât poporul sărac al ţării.

Domnul este înălţat, totuşi vede pe cei smeriţi şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi.

Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.

Vei sădi iarăşi vii pe înălţimile Samariei; cei ce le vor sădi le vor culege şi roadele.

Să nu părtineşti pe sărac la judecată.

N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.