Versete din Biblie Despre Creation and Destruction

Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului.

Eu întocmesc lumina şi fac întunericul, Eu dau propăşirea şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.

El face pe neamuri să crească şi El le nimiceşte; El le întinde până departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor.

Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii lui.

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;

Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.

Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.

Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!

Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.

Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.”

şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.

Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor.

A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul:

„Iată, Eu am făcut pe meşterul care suflă cărbunii în foc şi face o armă după meşteşugul lui. Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s-o sfărâme.

Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.

Poate să se cutremure pământul cu locuitorii lui, căci Eu îi întăresc stâlpii.”

Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.

Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.

Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.

Domnul omoară şi învie, El pogoară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.

Se opreşte şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.

Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave şi iazurile le voi usca.

Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.’

Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.

Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.

Se vesteşte dărâmare peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată şi corturile, într-o clipă!

Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.

Te voi preface în nişte pustietăţi veşnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.

Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.

Şi cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor că să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul.

A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.

Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare.