Versete din Biblie Despre Emotional Burden

Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu, ca o povară grea sunt prea grele pentru mine.

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.

Dar, dacă veţi mai zice: ‘O ameninţare a Domnului’, atunci aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că spuneţi cuvintele acestea: «O ameninţare a Domnului», măcar că am trimis să vă spună: Să nu mai ziceţi: «O ameninţare a Domnului»’,

Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.

David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?

Eu Mă voi pogorî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur.

V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.

„Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; acum, tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.”

Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi,

Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

În vremea aceea, v-am spus: ‘Eu nu vă pot purta singur.

Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

Am hotărât dar în mine să nu mă întorc la voi cu întristare.

În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme prin felurite încercări,

Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră, în întristare:

„I-am descărcat povara de pe umăr şi mâinile lui nu mai ţin coşul.

„Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.”

Dar să nu mai ziceţi: ‘O ameninţare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru!

Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.

Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.

Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toţi şi era foarte mâhnit pentru că aflaserăţi că a fost bolnav.

Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău!

Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.

Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei, de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup.

Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat.

aşa că acum este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.

Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: ‘Care este ameninţarea Domnului?’ să le spui care este această ameninţare: ‘Vă voi lepăda’, zice Domnul.

Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.

Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.

care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!

Însă Iuda zicea: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc şi dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.”