Versete din Biblie Despre End of Life Situations

Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.”

şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.

Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.

până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Iar tu du-te până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor’.”

Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.

Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.

Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.

Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.

Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

„Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.

Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului şi, dacă voi muri,

unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine, decât moartea!”

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.

Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.

Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.

Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.

De la vârsta de cincizeci de ani încolo, să iasă din slujbă şi să nu mai slujească.

În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine.

Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.

Ce-i drept, a fost bolnav şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare.

Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa.

Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit!

M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.

Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.

„Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.”

În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri şi nu vei mai trăi’.”

Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!

Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

Căci noi cei vii totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos.

căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.

Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.

Oricine se apropie de cortul Domnului moare. Va trebui oare să murim cu toţii?”