Versete din Biblie Despre Envy

Furia este fără milă şi mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei?

Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi când vedeam fericirea celor răi.

Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul,

Nu te mânia din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi!

Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

Nu pizmui pe oamenii cei răi şi nu dori să fii cu ei;

În tabără au fost geloşi pe Moise şi pe Aaron, sfântul Domnului.

Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;

Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.

Căci gelozia înfurie pe un bărbat şi n-are milă în ziua răzbunării;

Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui.

Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.

pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii şi slavă; aşa că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul, dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.

Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.

Toată ziua o duce numai în pofte, dar cel neprihănit dă fără zgârcenie.

Vai de cel ce strânge câştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt şi să scape din mâna nenorocirii!

Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el.

Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.

Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.

Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui.

Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine, dar aşteptarea celor răi este numai mânie.

Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crengilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.”

Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi şi mă încred în Domnul.

Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi.

Cel rău pândeşte pe cel neprihănit şi caută să-l omoare.

Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre:

este plin de mândrie şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,

Dar tu n-ai ochi şi inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sânge nevinovat şi să întrebuinţezi asuprire şi silnicie.”

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.

Cel ce urăşte se preface cu buzele lui şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

Nu pizmui pe omul asupritor şi nu alege niciuna din căile lui!