Versete din Biblie Despre Feebleness

Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

În adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel, şi noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi.

„Întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină.

Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului, v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată.

Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.

Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii care se îndoiau.

Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.

Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;

Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm.

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

„Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

Arcul celor puternici s-a sfărâmat, Şi cei slabi sunt încinşi cu putere.

Sunt pus în rândul celor ce se pogoară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.

În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.

În adevăr, ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră.

L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;

Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.

şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit.”

Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.

croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Mâinile tuturor au slăbit şi genunchii tuturor se topesc ca apa.

Ce este mai lesne, a zice slăbănogului: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă’?

Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar, întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.

Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Li se va înmuia inima, şi lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!

Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.

Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”

Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: ‘Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!’

Mi-au slăbit genunchii de post şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.

El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele,

De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mâinile slăbite.

El varsă dispreţul asupra celor mari; El dezleagă brâul celor tari.

El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.

Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.

Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi”…

Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.

Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit;

Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.

Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.’