Versete din Biblie Despre Flooding

Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflă cu putere.

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, se ridică nişte ape de la miazănoapte, cresc ca un râu ieşit din matcă, îneacă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi locuitorii ei. Ţipă oamenii şi se bocesc toţi locuitorii ţării

Nu se va cutremura ţara din pricina acestor mişelii şi nu se vor jeli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca râul, ridicându-se şi pogorându-se iarăşi ca râul Egiptului?

Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea pe deasupra apelor.

Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită.

Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine!

A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

Cum le-a prefăcut râurile în sânge şi n-au putut să bea din apele lor.

Domnul, Dumnezeul oştirilor, atinge pământul şi se topeşte şi toţi locuitorii lui jelesc. Se înalţă ca râul Nil şi se pogoară ca râul Egiptului.

Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.

şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.

Dar cu nişte valuri ce se varsă peste mal va nimici cetatea Ninive şi va urmări pe vrăjmaşii Lui până în întuneric.

Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.

El opreşte apele, şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pământul.

Pe orice munte înalt şi pe orice deal înalt, vor izvorî râuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea.

Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.

ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;

Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.

Apele mării vor seca şi râul va seca şi se va usca,

Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Când te voi preface într-o cetate pustie, ca cetăţile care n-au locuitori, când voi ridica împotriva ta adâncul şi când te vor acoperi apele cele mari,

Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.

Domnul va trimite ţării tale, în loc de ploaie, praf şi pulbere, care vor cădea din cer peste tine până vei fi nimicit.

Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.

Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile,

Ai făcut să ţâşnească izvoare în pârâuri, ai uscat râuri care nu seacă.

Cine este acela care înaintează ca Nilul şi ale cărui ape se rostogolesc ca râurile?

După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ.

Voi face din neprihănire o lege şi din dreptate o cumpănă, şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului şi apele vor îneca adăpostul minciunii.

De aceea, orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.

Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

Şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ, tot aşa jur că nu Mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra.

Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.

Este Egiptul. El se umflă ca Nilul şi apele lui se rostogolesc ca râurile. El zice: ‘Mă voi sui, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.’

Eu zic adâncului: ‘Usucă-te şi îţi voi seca râurile’.

A măsurat iarăşi o mie de coţi, şi atunci era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa era atât de adâncă încât trebuia să înot – un râu care nu se putea trece.

Atunci, vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’

A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.