Versete din Biblie Despre Foolishness

Gândul celui nebun nu este decât păcat şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.

Nebunia omului îi suceşte calea şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui.

Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.

Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.

Frica Domnului este începutul ştiinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.

Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi spune tuturor că este un nebun!

Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.

Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.

Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.

Căci împotrivirea proştilor îi ucide şi liniştea nebunilor îi pierde,

Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.

‘Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.’

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.

Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.

Dar nu vor mai înainta căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.

Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

Gura nebunului îi aduce pieirea şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet.

Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.

Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie.

Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.

Pe nebun, chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n-ar ieşi din el.

eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

Lăsaţi prostia, şi veţi trăi şi umblaţi pe calea priceperii!”

Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.

Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.

S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit

Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată.

Cine dă naştere unui nebun va avea întristare şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteţi înţelepţi!

Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

Totuşi învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Când vă veţi înţelepţi, nebunilor?

«Ascultaţi lucrul acesta, popor fără minte şi fără inimă, care are ochi, şi nu vede, urechi, şi n-aude!»

Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!

Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla. Şi cine-i va spune ce va fi după el?

Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată.

Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.

Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.