Versete din Biblie Despre Furnace

Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înfierbânte arama, să i se topească murdăria dinăuntru şi să i se şteargă rugina.

Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.

Cum se strâng argintul, arama, fierul, plumbul şi cositorul în cuptorul de topit şi se suflă în foc ca să se topească, aşa vă voi strânge şi Eu în mânia şi urgia Mea; vă voi pune acolo şi vă voi topi.

Focul le-a aprins ceata şi flacăra a mistuit pe cei răi.

Poate cineva să ia foc în sân fără să i se aprindă hainele?

Suflarea lui aprinde cărbunii şi gura lui aruncă flăcări.

Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunchează înaintea lui!

fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Tigaia lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul, dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.

Cum se topeşte argintul în topitoare, aşa veţi fi topiţi voi în mijlocul lui. Şi veţi şti că Eu, Domnul, Mi-am vărsat mânia peste voi.’ ”

Fum se ridica din nările Lui şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

Din nările Lui se ridica fum şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului, aceea este bunul nume pentru un om.

A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o reţea, pe care a pus-o sub pervazul altarului, începând de jos, aşa că venea până la jumătatea altarului.

A turnat apoi patru verigi, pe care le-a pus în cele patru colţuri ale grătarului de aramă, ca să vâre drugii în ele.

Le arde inima după curse ca un cuptor; toată noaptea le fumegă mânia, iar dimineaţa arde ca un foc aprins.

Iată-i, au ajuns ca miriştea pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzeşte cineva, nici ca un foc la care stă.

Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţă, căci zgura nu se dezlipeşte.’

masa cu uneltele ei, sfeşnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămâierii;

Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

şi-i vei face ca un cuptor aprins în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui şi-i va mânca focul.

A întins un nor ca să-i acopere şi focul ca să lumineze noaptea.

Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ.

„Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca nişte zgură; toţi sunt aramă, cositor, fier, plumb în cuptorul de topit; au ajuns nişte zgură de argint.

De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile şi n-a înţeles; l-a ars şi n-a luat seama.”

Robii şi aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.

Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

Stânca lui se va topi de groază , şi căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului – zice Domnul –, care Îşi are focul în Sion şi cuptorul în Ierusalim.”

El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile, unde vor fierbe slujitorii casei carnea de la jertfele aduse de popor.”

Sub El se topesc munţii, văile crapă ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin râpe.

Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi fără să-i ardă picioarele?

sfeşnicul cu uneltele lui, candelele lui şi untdelemnul pentru sfeşnic;

Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.

Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, şi ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.

Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.

Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă.

sfeşnicul din aur curat, candelele lui aşezate în rând şi toate uneltele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;

un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.