Versete din Biblie Despre Fire

Focul le-a aprins ceata şi flacăra a mistuit pe cei răi.

Un foc a ieşit de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.

Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ.

Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!

Căci focul mâniei Mele s-a aprins Şi va arde până în fundul Locuinţei morţilor, Va nimici pământul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.

Iată-i, au ajuns ca miriştea pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzeşte cineva, nici ca un foc la care stă.

De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile şi n-a înţeles; l-a ars şi n-a luat seama.”

„Căci iată, Domnul vine într-un foc şi carele Lui sunt ca un vârtej; Îşi preface mânia într-un jăratic şi ameninţările în flăcări de foc.

Înaintea Lui merge focul şi arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.

Suflarea lui aprinde cărbunii şi gura lui aruncă flăcări.

Fum se ridica din nările Lui şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

Din nările Lui se ridica fum şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.

Poate cineva să ia foc în sân fără să i se aprindă hainele?

ca focul care arde pădurea şi ca flacăra care aprinde munţii!

Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum;

În loc de ploaie, le-a dat grindină şi flăcări de foc în ţara lor.

Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui, o furtună puternică.

Vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul; voi pune foc pădurii voastre şi va mânca toate împrejurimile’.”

Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor; au ieşit din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor.

Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

Din aceştia să mai iei iarăşi vreo câţiva, să-i arunci în foc şi să-i arzi în foc. Din ei va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.”

Atunci, Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.

şi-i vei face ca un cuptor aprins în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui şi-i va mânca focul.

De la Domnul oştirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pământ şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună şi cu flacăra unui foc mistuitor.

Lumina lui Israel se va preface în foc şi Sfântul lui, într-o flacără care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într-o zi.

Te voi duce rob la vrăjmaşul tău, într-o ţară pe care n-o cunoşti, căci focul mâniei Mele s-a aprins şi arde peste voi!”

Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.

Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.

Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.

de aceea voi trimite foc în Iuda şi va mistui palatele Ierusalimului.’

Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, al furtunii şi al pietrelor de grindină.

Căci răutatea arde ca un foc, care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum.

De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ‘Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.

Glasul Domnului face să ţâşnească flăcări de foc,

un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

Spune pădurii de la miazăzi: ‘Ascultă Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi aprinde un foc în tine care va mistui orice copac verde şi orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă, şi totul va fi ars de ea, de la miazăzi până la miazănoapte.

Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”

Dar un fum gros începea să se înalţe atunci din cetate. Beniamiţii s-au uitat înapoi şi iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer.