Versete din Biblie Despre Gideoni

Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.”

Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.”

Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.”

Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi la răsărit de Nobah şi de Iogbeha şi a bătut oştirea care se credea la adăpost.

Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?” Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s-a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta”.

Ghedeon, văzând că fusese Îngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă-n faţă”.

Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trâmbiţă şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el.

Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra.”

Şi n-au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.

Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce spusese Domnul, dar, fiindcă se temea de casa tatălui său şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua.

Ghedeon a avut şaptezeci de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste.

Şi Ghedeon a zis: „Ei bine, după ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie şi cu mărăcini.”

Ierubaal, sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale.

Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: ‘Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?’? Acum, Domnul ne părăseşte şi ne dă în mâinile lui Madian!”

şi când voi suna din trâmbiţă, eu şi toţi cei ce vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trâmbiţă de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: ‘Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!’ ”

peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.

Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel şi n-a mai ridicat capul. Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon.

Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe care le-aţi luat ca pradă.” (Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci erau ismaeliţi.)

Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: ‘Acesta să meargă cu tine’ va merge cu tine, şi acela despre care îţi voi spune: ‘Acesta să nu meargă cu tine’ nu va merge cu tine”.

Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin suişul Heres.

Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea şi să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit’.

Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş.

Zebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu însuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.” Şi Ghedeon s-a sculat şi a ucis pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele de la gâtul cămilelor lor.

Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel şi de proroci!

Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopţii, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele pe care le aveau în mână.

Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus,

Ghedeon a pogorât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi”.

Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!”

Locuitorii din Gabaon, de partea lor, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai,

Au pus mâna pe două căpetenii ale lui Madian: Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stânca lui Oreb şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon, de cealaltă parte a Iordanului.

„Suiţi-vă la mine şi ajutaţi-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosua şi cu copiii lui Israel”.

Ghedeon a sosit şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos şi cortul a fost dărâmat.”

Fiii lui Gad: Ţifion, Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli.

Apoi a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian.

pentru Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni;

Cele trei cete au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă şi trâmbiţele cu mâna dreaptă, ca să sune, şi au strigat: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!”

Iată numele fiilor lui Gherşon, după familiile lor: Libni şi Şimei.

apoi seminţia lui Beniamin şi mai-marele fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,

Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrâneţe fericită şi a fost îngropat în mormântul tatălui său Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.

Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi de mânie împotriva mea şi nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână uscată, şi tot pământul să se acopere cu rouă”.