Versete din Biblie Despre Hollow

Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;

Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.

au urechi, şi totuşi n-aud, da, n-au suflare în gură.

Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.

El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi!

haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;

Este jefuită, pustiită şi stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă şi toate feţele au îngălbenit.

Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie şi pier.

Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!

Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd,

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: ‘Dă înapoi!’

Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa.

Dar cei ce caută să-mi ia viaţa se vor duce în adâncimile pământului;

Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!”

Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, şi ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.

L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

Ochiul nimănui nu s-a îndurat de tine ca să-ţi facă măcar unul din aceste lucruri din milă pentru tine, ci ai fost aruncată pe câmp, aşa de scârbă le era de tine în ziua naşterii tale.

Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână.

dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viaţa;

Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, îşi acoperă capul.

care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?’

Ce dărâmă El nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa.

Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.

Am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte.

te voi pogorî împreună cu cei ce se pogoară în groapă, la poporul de odinioară, şi te voi aşeza în adâncimile pământului, în singurătăţi veşnice, lângă cei ce s-au pogorât în groapă, ca să nu mai fii locuită şi să nu te mai scoli în ţara celor vii.

Am nimicit neamuri, le-am dărâmat turnurile, le-am pustiit uliţele şi nu mai trece nimeni pe ele! Cetăţile lor sunt pustiite, nu mai au niciun om în ele şi nimeni nu mai locuieşte în ele!

Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.

Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.

Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd;

I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.

Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

Cetăţile lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde niciun om nu trece.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.

Căci locurile tale pustiite şi pustii, ţara ta nimicită, vor fi strâmte pentru locuitorii tăi, şi cei ce voiau să te mănânce se vor depărta.