Versete din Biblie Despre Barren

S-au uscat seminţele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura!

Sarai era stearpă; n-avea copii deloc.

ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.

Ţara jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.

Căci este ca un nenorocit în pustie şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori.

Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde.

Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele şi ţara este stearpă.”

Mlaştinile şi gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării.

Câmpia este pustiită, pământul întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.

Cetăţile lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde niciun om nu trece.

În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:

Şi acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat şi fără apă.

ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.

Mă uit, şi, iată, Carmelul este un pustiu şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!’

El mustră marea şi o usucă, face să sece toate râurile; Basanul şi Carmelul tânjesc şi floarea Libanului se vestejeşte.

Vi se va istovi puterea fără folos: pământul vostru nu-şi va da roadele şi pomii de pe pământ nu-şi vor da rodul.

De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.”

Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!

Ci i-am împrăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea şi, dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!”

Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăţi smochinul, l-a jupuit de coajă şi l-a trântit jos; mlădiţele de viţă au ajuns albe!

Am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte.

nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi şi nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânţate,

la vederea pucioasei, a sării şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămânţă, nici rod, nici iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a nimicit Domnul în mânia şi urgia Lui –,

ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate imaşurile.

Îl pustiesc, şi el stă trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.

căci câmpiile Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din Sibma, care se întindeau până la Iaezer şi se încâlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare.

De aceea, îi voi risipi ca pleava luată de vântul pustiei.

vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini.

Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui.

El preface râurile în pustiu şi izvoarele de apă în pământ uscat,

Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave şi iazurile le voi usca.

Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa.

Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.

Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!

Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.

Se vor cumpăra iarăşi ogoare în ţara aceasta, despre care ziceţi că este o pustie fără oameni şi fără dobitoace şi că este dată în mâinile haldeenilor.

„Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit.

Atunci, nepărtinirea va locui în pustie şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt.