Versete din Biblie Despre Hyssop

Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.

Un om curat să ia isop şi să-l moaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omeneşti sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormânt.

Pentru curăţirea casei să ia două păsări, lemn de cedru, cârmâz şi isop.

A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti.

spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarbă de pe câmp.

Preotul să ia lemn de cedru, isop şi cârmâz şi să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca.

O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.

Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decât toate ierburile.

preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţit, două păsări vii şi curate, lemn de cedru, cârmâz şi isop.

dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.”

Şi a luat pe bătrânii cetăţii şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie şi cu mărăcini.

căci sunt cosiţi iute, ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

Să cureţe casa cu sângele păsării, cu apa curgătoare cu pasărea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cârmâzul.

mirodenii şi untdelemn, pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.

înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.

Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar…

Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.

Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”

Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!

M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

Să ia lemnul de cedru, isopul, cârmâzul şi pasărea cea vie; să le înmoaie în sângele păsării junghiate şi în apa curgătoare şi să stropească de şapte ori casa.

Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

După ce se ridică fânul, se arată verdeaţa nouă, şi ierburile de pe munţi sunt strânse.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.

untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;

Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt nişte crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.

nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.

Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.

Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană; toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde.

Spini şi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele.

Ei rostesc vorbe deşarte, jurăminte mincinoase când încheie un legământ, de aceea pedeapsa va încolţi ca o buruiană otrăvitoare din brazdele câmpiei!

Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.

Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.

Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.

care au mâncat toată iarba din ţară şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor.

Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.

Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.