Versete din Biblie Despre Inheritance

Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămâne al fiilor săi, ca moşia lor prin drept de moştenire.

Celor ce sunt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic să le dai o parte mai mică; să se dea fiecăruia partea lui după cei ieşiţi la numărătoare.

Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.”

Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.

Să nu aibă moştenire în mijlocul fraţilor lor: Domnul va fi moştenirea lor, cum le-a spus.

O veţi stăpâni unul ca şi altul, cum am jurat cu mâna ridicată că o voi da părinţilor voştri. Ţara aceasta vă va cădea deci la împărţeală ca moştenire.

Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.

Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sunt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare şi celor ce sunt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire după seminţiile părinţilor voştri.

Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.”

De aceea Levi n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu fraţii lui: Domnul este moştenirea lui, cum i-a spus Domnul, Dumnezeul tău.

şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor. Să nu le daţi nicio moşie în Israel: Eu voi fi moşia lor!

Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui’.

Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nicio moştenire în ţara lor şi să n-ai nicio parte de moşie în mijlocul lor. Eu sunt moştenirea şi partea ta de moşie în mijlocul copiilor lui Israel.

când îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întâi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte şi care este întâiul născut.

Moise ne-a dat legea, Moştenirea adunării lui Iacov.

Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine’. Şi tatăl le-a împărţit averea.

Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?

Moştenirea fiilor lui Simeon a fost luată din partea de moştenire a fiilor lui Iuda, căci partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei şi, de aceea, fiii lui Simeon şi-au primit pe a lor în mijlocul moştenirii lor.

O moştenire repede câştigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârşit.

„Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.

Nicio moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de moştenirea sa.”

Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Nicio moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui.

„Ţara să se împartă între ei, ca să fie moştenirea lor, după numărul numelor.

zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v-a căzut la sorţ.”

În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.

Le-a dat pământurile neamurilor şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,

Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele.

Dar, dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moştenirea lui.

În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,

Moise n-a dat nicio moştenire seminţiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lui, cum îi spusese El.

Domnitorul nu va lua nimic din moştenirea poporului, nu-l va despuia de moşiile lui. Ci, ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moşia lui!”

Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor.

Iar copiilor lui Israel să le vorbeşti şi să le spui: Când un om va muri fără să lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui.

Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.

Dacă n-are nici fraţi, moştenirea lui s-o daţi fraţilor tatălui său.

zicând: „Îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la împărţeală.”