Versete din Biblie Despre Journeying

Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.

Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’

‘Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.

Şi mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor,

Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim.

mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor,

„Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.”

căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte’,

Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’

nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.

Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.”

Pe când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge”.

Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum

Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.”

Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea.

Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul deasupra cortului.

Şi acum, iată că împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.

Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.

El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda şi acum mă duc la Casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă.

Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.

Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca Domnului dată prin Moise.

Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.

Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă, căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.”

Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi strâmbe.

Ne-am întors şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul, şi am ocolit multă vreme muntele Seir.

Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea.

Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades.

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui.

Deseori, am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.

Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.

În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.

Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit şi, când vei alerga, nu te vei poticni.

Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite.

Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele în casa pribegiei mele.

„Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor!

i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.

Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…’ ”

şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am, în sfârşit, fericirea să vin la voi.

Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun.”