Versete din Biblie Despre Journeys

Şi mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor,

Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.”

mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor,

Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’

„Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom ţine drumul împărătesc, până vom trece de ţinutul tău.”

Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim.

căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte’,

‘Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.

nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.

Deseori, am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.

Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’

Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea.

În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.

Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi strâmbe.

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui.

După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim.

Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.”

Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite.

Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.

Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.

Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum

Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca Domnului dată prin Moise.

Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea.

Burdufurile acestea de vin, când le-am umplut, erau noi de tot şi iată-le s-au rupt; hainele şi încălţămintea noastră s-au învechit de lungimea prea mare a drumului’.

Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.

Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit şi, când vei alerga, nu te vei poticni.

Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.

Şi acum, iată că împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.

Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.”

El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit”.

Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul deasupra cortului.

şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am, în sfârşit, fericirea să vin la voi.

După ce au fost petrecuţi de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma”.

Pe când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge”.

Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a pogorât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.

„Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor!

Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele în casa pribegiei mele.

Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.