Versete din Biblie Despre Land Ownership

În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.

„Ţara să se împartă între ei, ca să fie moştenirea lor, după numărul numelor.

„Fiul omului, cei ce locuiesc în dărâmăturile acelea în ţara lui Israel zic: ‘Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi suntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpânire!’

De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.

Dacă poftesc ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.

Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpânire şi s-au aşezat în ea.

Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,

Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei ce sunt în mare număr şi între cei ce sunt în mic număr.”

căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie şi seminţei tale în veac.

O veţi stăpâni unul ca şi altul, cum am jurat cu mâna ridicată că o voi da părinţilor voştri. Ţara aceasta vă va cădea deci la împărţeală ca moştenire.

Abimelec a zis: „Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.”

zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v-a căzut la sorţ.”

Ţie îţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.”

Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sunt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare şi celor ce sunt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire după seminţiile părinţilor voştri.

Vedeţi, v-am pus ţara înainte, intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.’

Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el”.

V-am dat o ţară pe care n-o munciserăţi, cetăţi pe care nu le zidiserăţi, dar pe care le locuiţi, vii şi măslini pe care nu-i sădiserăţi, dar care vă slujesc ca hrană.’

Să luaţi ţara în stăpânire şi să vă aşezaţi în ea, căci Eu v-am dat ţara aceasta ca să fie moşia voastră.

zicând: „Îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la împărţeală.”

Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor. Să nu le daţi nicio moşie în Israel: Eu voi fi moşia lor!

El a tras la sorţ pentru ele şi mâna Lui le-a împărţit cu funia de măsurat ţara aceasta: ele o vor stăpâni totdeauna şi o vor locui din veac în veac.

Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi ca moştenire prin sorţ seminţiilor lui Israel şi acestea sunt părţile lor, zice Domnul, Dumnezeu.

Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.

Le-a dat pământurile neamurilor şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,

Ogoarele aşezate în jurul cetăţilor leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni pe veci.

Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.

Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!

Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.

Dar împărţirea ţării să se facă prin sorţi; s-o ia în stăpânire după numele seminţiilor părinţilor lor.

Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise.

Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara şi vor locui în ea pe vecie.

Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care o vei avea în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău.

Celor ce sunt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic să le dai o parte mai mică; să se dea fiecăruia partea lui după cei ieşiţi la numărătoare.

Eu vă voi duce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul’.”

Totuşi la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul, Dumnezeul tău;

Ţara aceasta o veţi împărţi între voi, după seminţiile lui Israel.

Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.

Câmpia cetăţii şi satele ei au fost date în stăpânire lui Caleb, fiul lui Iefune.