Versete din Biblie Despre Property Ownership

Locuiţi cu noi; ţara vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ şi cumpăraţi pământuri în ea.”

Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu înşele pe fratele lui.

Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei ce sunt în mare număr şi între cei ce sunt în mic număr.”

În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.

Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor. Să nu le daţi nicio moşie în Israel: Eu voi fi moşia lor!

Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,

Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui; acesta este un dar de la Dumnezeu.

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.

Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.

Căci ei zic: „Să punem mâna pe locuinţele lui Dumnezeu!”

Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

Abimelec a zis: „Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.”

Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute

Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;

Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpânire şi s-au aşezat în ea.

Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.

Să luaţi ţara în stăpânire şi să vă aşezaţi în ea, căci Eu v-am dat ţara aceasta ca să fie moşia voastră.

„Ţara să se împartă între ei, ca să fie moştenirea lor, după numărul numelor.

Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el”.

Moise ne-a dat legea, Moştenirea adunării lui Iacov.

‘Zidiţi case şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!

zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v-a căzut la sorţ.”

Ogoarele aşezate în jurul cetăţilor leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni pe veci.

Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?

„Fiul omului, cei ce locuiesc în dărâmăturile acelea în ţara lui Israel zic: ‘Avraam era singur, şi tot a moştenit ţara; dar noi suntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpânire!’

Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.

V-am dat o ţară pe care n-o munciserăţi, cetăţi pe care nu le zidiserăţi, dar pe care le locuiţi, vii şi măslini pe care nu-i sădiserăţi, dar care vă slujesc ca hrană.’

O veţi stăpâni unul ca şi altul, cum am jurat cu mâna ridicată că o voi da părinţilor voştri. Ţara aceasta vă va cădea deci la împărţeală ca moştenire.

În anul acesta de veselie, fiecare dintre voi să se întoarcă la moşia lui.

căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie şi seminţei tale în veac.

„Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara şi vor locui în ea pe vecie.

zicând: „Îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la împărţeală.”

Atunci, El le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.

Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.

Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.”

Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le papă. Şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?

să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte şi să se întoarcă la moşia lui.

Vai de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate şi odăile cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata;