Versete din Biblie Despre Moral Decay

Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.

Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.

Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea.

Vai, cetatea aceea credincioasă cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!

Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!

căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic!

Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.

S-au afundat în stricăciune, ca în zilele Ghibei; Domnul Îşi va aduce aminte de nelegiuirea lor, le va pedepsi păcatele.

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.

Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.

Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

Este un neam de oameni care se crede curat, şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui.

care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei.

Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;

Să nu-ţi necinsteşti fata dând-o să fie curvă, pentru ca nu cumva ţara să ajungă un loc de curvie şi să se umple de fărădelegi.

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

Vor mânca şi tot nu se vor sătura, vor curvi şi tot nu se vor înmulţi, pentru că au părăsit pe Domnul şi poruncile Lui.

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.

Căci ţara este plină de preacurvii şi ţara se jeleşte din pricina jurămintelor; câmpiile pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor ţinteşte numai la rău şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire!”

Nu este nici un pom bun care să facă roadă rea şi nici un pom rău care să facă roadă bună.

Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!

ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”

Toţi sunt nişte răzvrătiţi, nişte bârfitori, aramă şi fier, toţi sunt nişte stricaţi.

Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,

Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii.

Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

Sculaţi-vă şi plecaţi, căci aici nu este odihnă pentru voi, căci, din pricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice.

Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gâtlejul le este un mormânt deschis şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.

Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc cu poftele cărnii şi cu desfrânări pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.

Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic – şi ei înşişi n-au fost decât nimic – şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele.

Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.

frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”

Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.

Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din ţara aceasta, care au fost înaintea voastră în ea; şi astfel ţara a fost pângărită.